Foarte pe scurt, acestă şcoală este o şcoală altfel. Este o şcoală în care aspectul nonformal prevalează, este o şcoală interactivă care se construieşte împreună de către profesori şi studenţi. Este o şcoală în care studentul este important nu prin cât poate să înveţe, ci prin cât poate să creeze. De aceea cursurile teoretice îmbracă forma unor dezbateri, iar atelierele practice înseamnă construcţie efectivă. În cadrul şcolii Arhipera, studenţii nu doar fac proiecte pentru beneficiari imaginari, care se judecă şi apoi se aruncă, ci îşi construiesc propriile proiecte, făcute pentru beneficiari reali. Adică fac arhitectură.
SIASPA promovează un model educaţional interactiv, în care studenţii interacţionează direct cu cadrele didactice în vederea adaptării curriculei la necesităţile de învăţare actuale şi proiective. La SIASPA înţelegem educaţia ca pe o modelare, obţinută nu numai prin transfer de informaţie, ci şi prin confruntarea unor opinii diferite, susţinerea lor şi atingerea consensului cu privire la metodele de folosit.
Teoria predată la SIASPA este înţeleasă de studenţi prin dezbaterea principiilor acesteia şi prin confruntarea ei cu practica, în situaţii reale de manifestare a arhitecturii. Concluziile sunt trase de fiecare student în parte, prin urmărirea traseului transpunerii conceptelor teoretice în proiect şi, la final, în construcţia propriu-zisă.
SIASPA mută accentul de pe cunoaştere în sine, pe dezvoltarea capacităţii de a cunoaşte, având în vedere durata, din ce în ce mai scurtă, a intervalului de timp necesar dublării cunoaşterii din domeniul arhitecturii.
Învăţarea este văzută la SIASPA ca pe un proces de conectare a unor situaţii şi noduri de informare relevante. La SIASPA interdisciplinaritatea are un rol foarte important, iar rolul arhitectului este pus în perspectivă de către colaboratorii săi din câmpul social: sociologi, psihologi, asistenţi sociali, medici, economişti sociali, ingineri.
SIASPA le oferă viitorilor arhitecţi şi ingineri pregătirea pentru viaţa profesională reală, unde un proiect de arhitectură nu înseamnă o coală de hârtie desenată, ci o construcţie gândită pentru un beneficiar existent şi aşezată într-un amplasament real.
Învăţământul românesc de arhitectură se confruntă la ora actuală cu o problemă dificilă, legată de transferul cunoştiinţelor teoretice acumulate de studenţi în practica de arhitectură. Această problemă derivă în primul rând din scăderea cererii pe piaţa muncii pentru tinerii absolvenţi, nemaivorbind despre posibilităţile extrem de reduse de angajare a studenţilor.
Cu o curriculă bogată de cursuri de istoria şi teoria arhitecturii, şcolile româneşti furnizează o formare de excelenţă cu privire la cele mai importante curente de arhitectură, la parcursul lor istoric şi la teoriile contemporane, iar atelierele de bazele proiectării şi sinteza de proiectare aplică teoria însuşită de studenţi la nivel de proiect. Cu toate acestea, lipseşte legătura dintre proiect şi practică, privită ca experiment direct şi personal al studentului care aplică teoria studiată.
Astfel, cel puţin două dintre cele patru funcţii ale teoriei predate (referenţială, explicativă, predictivă şi praxilogică) nu sunt îndeplinite, şi anume funcţiile predictivă şi praxiologică. Studenţii nu reuşesc să integreze teoria şi să o internalizeze, să o transforme într-o teorie reflexivă, în care teoria este parte a practicii, poate genera noi practici şi este influenţată, modificată, actualizată de practică. In sfârşit, teoria predată nu fundamentează o praxiologie, un ansamblu de metode şi tehnici capabile să asigure transpunerea obiectivelor proiectului în transformări efective, observabile şi măsurabile în câmpul social, economic şi politic.
De aceea, scopul SIASPA este crearea unui model replicabil de educaţie, practică şi cercetare a arhitecturii interesului public în România prin crearea unui parteneriat între mediul academic, comunităţi locale, asociaţii profesionale, administraţie publică, mediul ONG, şi finanţatori/ sponsori.