Despre anumite lucruri este uşor să scrii. De exemplu, nu mi-a fost greu să scriu despre organizarea unei şcoli de vară de arhitectură socială participativă Arhipera înainte ca aceasta să aibă loc. Nu a fost greu să-i detaliez scopul, obiectivele, acţiunile şi mijloacele, să-i conturez curricula. Înainte de a avea loc, şcoala de vară era menită să îi familiarizeze pe studenţii arhitecţi cu proiectarea participativă şi cu construirea în sistem deschis, împreună cu beneficiarii. Doar că ea s-a transformat, pe parcursul celor şase zile, dintr-un proiect educaţional, într-un prilej. Iar prilejul a fost să construim mai mult decât case: să construim prietenii, să plantăm speranţă, să iubim copii şi să fim ceva mai mult decât suntem în mod obişnuit. Iar despre asta e foarte greu să scrii. Cum să povesteşti surâsul unui copil de cinci ani care, cu casca galbenă pe cap, îşi construieşte camera, visând că este primul dintre constructori? Ce cuvinte ar trebui potrivite ca să transcrii un tremur de voce, sau o şoaptă plină de încredere? Sau tăcerea unei aşteptări tulburate doar de bătaia din aripi a unui fluture, ori a unei inimi?
Cum aş putea descrie casele construite? Distinse prin proporţii, săracăcioase prin haine. Bogate prin posibilităţile pe care le deschid familiei. Dar mai ales iubite. Şi poate că asta e ceea ce contează: am construit case pentru care familiile au trudit şi pe care familiile le iubesc, case în care copiii îşi vor serba zilele de naştere şi vor invita colegi de clasă fără să le fie ruşine. Case gazdă şi case oaspete. Case prietene, case viitor...
Când vorbim despre case, vorbim şi despre noi. Adică noi beneficiarii, noi constructorii, noi Fundaţia Soros, noi Arhipera şi noi comunitatea. Şi dacă facem adunarea ne dă ce spunea Ancuţa: “Vreau să vă mulţumesc pentru ca m-aţi luat la Şcoala de vară de la Dor Mărunt! A fost cea mai frumoasă experienţă legată de arhitectură de până acum!” La mai multe Anca! E prima şcoală de vară dedicată arhitecturii sociale participative, organizată în România, până acum. Dar la anul ne vedem din nou, tot la Dor Mărunt, nu-i aşa?
Case şi oameni... Case şi oameni de care ne este dor... Ce înseamnă Dor Mărunt?