Scopul cercetării este constituit de precizarea domeniului, teoriilor, metodelor, tehnicilor şi instrumentelor arhitecturii sociale participative; totodată, lucrarea va demonstra faptul că doar printr-o astfel de arhitectură se poate interveni eficient în aşezări aflate în sărăcie extremă şi/ sau pentru grupuri aflate în excluziune socială. În sfârşit, cercetarea are şi o componentă militantă şi argumentativă, puţin specifică unei lucrări de doctorat, care vizează înţelegerea necesităţii economice, sociale, politice şi istorice de a construi democratic pentru demos. Mai mult, lucrarea militează pentru o arhitectură care garantează libertăţile individuale şi projează grupurile vulnerabile şi minorităţile.
Prima componentă propune realizarea unei sinteze teoretice a arhitecturii sociale participative, capabile să susţină şi să întemeieze practica pornind atât de la principii universale, cât şi de contextul local.
Componenta metodologică a lucrării de faţă urmăreşte sistematizarea şi analiza seturilor de metode utilizate în cadrul programelor de construire de locuinţe sociale în aşezări aflate în sărăcie extremă, propunând o metodologie interdisciplinară capabilă să asigure adecvarea lui la feluritele situaţii din teritoriu.
Am utilizat 4 tehnici pentru a asigura coerenţa cercetării şi a verifica rezultatele acesteia:
_triangularea informaţiei relevante pentru domeniul cercetat, realizată prin corelarea i)informaţiei colectate din textele prime, cu ii)teoriile practicii dezvoltate ulterior şi cu iii)practica personală din domeniu. Am reţinut pentru definirea domeniului şi pentru metodologie doar acele concepte şi teorii care sunt validate de toate cele trei motoare de cercetare.
_furnizarea de date negative, neconcordante cu ipoteza cercetării şi/ sau informaţii cu privire la erori de aplicare a metodologiei. Cercetarea prezintă în mod obiectiv limitele domeniului cercetat şi critica adusă acestuia, definindu-i câmpul de acţiune. Totodată, am prezentat în cuprinsul metodologiei şi erorile de aplicare prin a căror corectare proiectele de arhitectură socială participativă au avut mai multă eficienţă.
_precizarea bias-ului cecetătorului. Am făcut acest lucru încă dintru început, menţionând practica şi afiliera la subiectul cercetării. Totodată, balansând practica participativă cu practica profesională de piaţă, am menţinut bias-ul la un nivel care să nu afecteze negativ concluziile cercetării.
_corespondenţa dintre teorie şi practică. Am relaţionat cele două domenii prin corespondenţe orizontale, astfel încât relaţia biunivocă creată să susţină practica prin recurs la teorie şi să amendeze teoria prin feedback. Teoria prezentată are o natură reflexivă.

Descarca